Autostrada A1 - din când în când animată de gropi şi lucrări dar în rest, plictisitoare.
În imagine, acţiune la podul peste râul Argeş, septembrie 2007 |
Autostrada A1 - lucrări la podul peste râul Argeş, septembrie 2007 |
Arpechim Piteşti, vedere de pe Autostrada A1 - iunie 2007 |
Puteţi vizualiza panorama alcătuită din poza curentă şi următoarele două, aici. |
- 2007 - rafinăria Arpechim furnizează 60% din bitumul rutier folosit la asfaltări; - 2009 – (decembrie) Petrom vinde Petrochimia către Oltchim, pentru 13 milioane de euro. Au fost transferate activele fixe aferente activităţii de petrochimie (incluzând instalaţia de piroliză, extracţia de aromatice, polietilenă de joasă densitate, polietilenă de înaltă densitate, o serie de rezervoare) şi terenul aferent (aprox. 150 de hectare); |
- 2010 – (3 iunie) se opresc toate instalaţiile; - 2011 – OMV solicită primăriei Bradu (pe a cărei rază teritorială se află Arpechimsursa) autorizaţie pentru demolarea rafinăriei după ce, mai bine de un an, s-a încercat vinderea acesteia pe 300 de milioane de eurosursa. În anii buni, platforma avea 8000 de angajaţi. În 2011, la Arpechim lucrau aproape 680 de oameni, în timp ce Petrochimia (din 2009, aparţinând Oltchim Râmnicu Vâlcea), număra 580 de muncitorisursa. |
Între 1969 - 1971, au fost construiţi 96 de kilometri ai Autostrăzii A1sursa. Fiind la capitolul autostrăzi, apropo de thumbnail-ul cu janta îndoită, era o dimineaţă friguroasă şi umedă de februarie. Urma să devină şi îndoită! Lansat pe autostradă tăiam întunericul, spre destinaţia finală Sibiu, la bord cu prietena şi cu un amic. Apropiindu-ne de kilometrul 28, am trecut de pe banda doi pe banda unu când B A N G în faţă, B A N G în spate, 'tuţi groapa mătii, care n-am putut zbura peste şi volanul, care era să se răsucească dreapta cu tot cu noi peste parapeţi!!! Te-am văzut dar nu te-am plăcut! E clar, unu - zero pentru groapă, asta e, oricum niciodată n-am mai prins răsăritul pe autostradă... Am oprit, că deh, ce să fac iar când am inspectat elementul, am văzut că era doi - zero pentru groapă, fiind flenduri şi roata de pe spate! Atunci să fi auzit gura bătând curu'!!! Dar asta după cele câteva clipe de stupefacţie extremă văzând KO şi janta din spate! Distrusă şi orice speranţă de deplasare era. Colac peste pupăză, nu eram singurii cu frustrări şi probleme mecanice: încă patru maşini fără roţi! Şi tirurile zguduing şoseaua treceau, capace de roţi aievea zburau, mai alături să ne târâim, ca peste noi cu ceva să nu ne trezim! |
O dimineaţă ploioasă pe Autostrada A2 spre litoral, la sfârşit de iunie 2007
Stabilirea rolului şi caracteristicilor autostrăzii s-a realizat de-a lungul mai multor decenii, prin contribuţiile ţărilor unde dezvoltarea traficului rutier a impus trecerea la un nivel superior în tehnica rutieră iar ca etape de evoluţie reprezentative ar putea fi menţionate următoarelesursa: |
1. Tronsonul de 65 km lungime, realizat în 1914 în Long Island (New York - S.U.A.), prevăzut cu un număr redus de intersecţii la nivel, puncte limitate de acces din reţeaua de drumuri de tip curent, fără acces direct al proprietăţilor riverane dar cu drumuri laterale de deservire, a evidenţiat rolul de deservire exclusivă a traficului de tranzit. |
2. Profilul transversal cu căi unidirecţionale şi zonă mediană de separare a fost adoptat pentru un tronson de 9,8 km lungime, dat în exploatare în apropiere de Berlin, de Societatea Anonimă AVUS (Automobil Verkehrs und Üebungs Strasse), în anul 1921, după un proiect existent din anul 1914. |
3. Intersecţiile denivelate au fost adoptate pentru tronsonul de aprox. 80 km realizat între 1923 - 1924, între Milano şi Laghi, de Societatea Strade e Cave S.p.a., ulterior denumită Autostrade S.p.a. 4. Posibilitatea exploatării autostrăzii prin perceperea taxei de drum - peaj, a fost evidenţiată pentru tronsonul realizat de AVUS iar pentru tronsonul Milano - Laghi s-a propus şi adoptat durata de 50 de ani pentru concesionarea exploatării prin peaj. |
5. Deservirea numai a autovehiculelor a fost adoptată în 1933 în Olanda pentru tronsonul Autosnelweg lung de 39 km, între Haga şi Utrecht. 6. Execuţia etapizată şi amenajarea progresivă a autostrăzii pentru corelarea volumului de trafic şi a valorii investiţiei cu evoluţia traficului a fost adoptată la tronsoanele Autosnelweg - 100 km, realizate în Olanda, între anii 1933 - 1939. |
7. Aspectele de ordin financiar (subvenţii, fonduri publice, parteneriat public-privat, împrumuturi, peaj), pe care le implică realiazarea şi exploatarea autostrăzilor au fost abordate la Congresul Mondial al Drumului (A.I.P.C.R. - P.I.A.R.C.) de la Milano (1926), când a fost dată o definiţie oficială a autostrăzii. Folosirea gratuită a autostrăzii, prin finanţarea integrală din fonduri publice, a fost propusă în cadrul tronsoanelor Autosnelweg. |
8. În Declaraţia asupra construirii marilor drumuri pentru circulaţie internaţională, adoptată de Comisia Economică Europeană la Geneva, în 1950, la propunerea A.I.P.C.R. este folosită următoarea deifiniţie: autostrăzile sunt destinate exclusiv circulaţiei auto; ele nu sunt accesibile decât în complexe de acces special amenajate şi care nu comportă nicio intersecţie la nivel. Drumurile de acest tip comportă în general două părţi carosabile cu sens unic de circulaţie, separate şi |
independente, fiecare parte carosabilă având cel puţin două benzi de circulaţie de cel puţin 3,5 metri lăţime fiecare.
Benzile laterale de staţionare de urgenţă, elemente obligatoriu al autostrăzii, rezultă, în cadrul Declaraţiei de la Geneva, prin prevederea aplicabilă drumurilor internaţionale, a acostamentelor de minim 2,5 metri lăţime. |
Autostrada A2mai 2007 |
Detaliu auto |
Spre Constanţa |
Spre Constanţa |
Viteza de proiectare este viteza maximă, care poate fi admisă în fiecare punct al unui traseu, în condiţii de siguranţă şi confort, când acestea depind numai de geometria autostrăzii (starea tehnică a îmbrăcămintei rutiere este bună şi condiţiile atmosferice sunt favorabile), această viteză putând fi variabilă pe parcursul autostrăzii iar cea mai mică valoare reprezintă viteza de bază sau de referinţăsursa. |
Considerentele tehnico-economice pentru limitarea vitezei de proiectare între 140 - 160 km/h au fost enunţate la Congresul Modial al Drumlui organizat la Praga în anul 1971, deoarece la viteze superioare pot intervenisursa: |
1. Perturbări ale câmpului vitezelor eoliene, cu influenţarea traiectoriei vehiculelor; 2. Interacţiunea aerodinamică defavorabilă în cadrul operaţiilor de depăşire; 3. Hidroplanajul. |
Spre staţia de taxare de la Feteşti, dinspre Bucureşti - mai 2007
Tronsonul Feteşti - Cernavodă are o lungime de 17,58 km iar valoarea contractului de lucrări a fost de 40,41 milioane euro. Suma a fost asigurată din fonduri ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) în cuantum de 75% şi restul prin contribuţia Guvernului Românieisursa. |
Construcţii la staţia de taxare de la Feteşti, dinspre Constanţa - mai 2007 |
Autostrada A2, după staţia de taxare de la Feteşti, spre Constanţa - mai 2007 |
Autostrada A2, după staţia de taxare de la Feteşti, spre Constanţa - mai 2007 |
Autostrada A2, după staţia de taxare de la Feteşti, spre Constanţa - mai 2007 |
Inaugurat la 15 septembrie 1895, podul feroviar de la Cernavodă a rezolvat una din marile probleme ale turismului maritim - legătura spre localităţile balneare din Dobrogeasursa. Privită de pe malurile Dunării, alba şi măreaţa construcţie a podului Regele Carol I, arată cu miile lui de tone de fier, trase prin cer la o mare înălţime, că poporul român, în scurtul răstimpsursa |
de când şi-a dobândit independenţa, n'a fost nici leneş, nici lipsit de energie şi îndrăzneală. Apoi, nu trebuie uitat, că acest pod a fost făcut să ducă la Constanţa. Iar acolo, pe malurile mării, aceiaşi părinţi ai noştri cu barbişoane şi pălării de paiu, au ridicat câteva silozuri gigantice [...] au construit un port, încăpător şi modernsursa. |
În Primul Război Mondial, podul căii ferate peste Braţul Borcea al Dunării (pe care se află oraşele Călăraşi şi Feteşti), a fost distrus de armata română aflată în retragere, fiind reparat în 1921sursa. În imagine, podurile rutier şi feroviar aflate în partea opusă, peste Braţul Ostrov al Dunării. |
Pe Dunăremai 2007 |
Pe Dunăremai 2007 |
Pe Dunăremai 2007 |
Cernavodămai 2007 |
Picioarele de sprijin ale podului, zidite-n piatră, sunt atât de departe unele de altele şi atât de înalte, încât toată uriaşa împletitură de fier, pe care aleargă trenurile, pare că pluteşte în aersursa. |
În stânga, Podul Sf. Maria (str. Gării), care leagă oraşul Cernavodă de celălalt mal al Dunării iar în dreapta, un fragment din podul proiectat şi construit sub coordonarea lui Anghel Saligny. Poză realizată din apropierea Spitalului Orăşenesc Cernavodă în iulie 2007. |
Strada Constanţei (Drumul Judeţean DJ223) - spre autostradă, iulie 2007 |
Cernavodă şi Podul Sf. Maria - mai 2007 |
Traversând podul ecluzei de la Cernavodă - mai 2007 |
Lucrările la podul peste ecluza de le Cernavodă (Drumul Naţional 22C)au început pe 10 ianuarie 2011 iar la data de 24 noiembrie acelaşi an, circulaţia a fost reluată pentru toate categoriile de vehicule, ca urmare a finalizării lucrărilorsursa. |
Construcţia Unităţii 2 a centralei a început 2003 iar conectarea la sistemul energetic naţional a avut loc în 7 august 2007. Unitatea a început să funcţioneze la capacitatea nominală de 700 MW, pe 26 septembrie 2007 sursa. În 2012, cele două reactoare nucleare funcţionale ale centralei asigurau aproape 20% din necesarul de electricitate la nivel naţional sursa. |
Ecluza de la Cernavodă - mai 2007 |
Pe Drumul Naţional 22C spre Poarta Albă - mai 2007 din Crimeea, din cauza Războiului Crimeiisursa. |
Supravieţuitor al traficului |
Pe Drumul Judeţean 226 spre Năvodari - iunie 2007 |
Pe Drumul Judeţean 226 spre Năvodari - iunie 2007 |
Staţia Rompetrol de pe Drumul Judeţean 226 - iunie 2007 |
Pe Drumul Naţional 39 (European 87) spre Agigea mai 2007 |
Pe Drumul Naţional 39 (European 87) spre Agigea mai 2007 |
Ecluza de la Agigea - mai 2007 |
Ecluza de la Agigea - mai 2007 |
În Constanţa dinspre Agigea - mai 2007 |