Deşi nu se vede, o dimineaţă ploioasă pe strada Mureşului din Lugoj, judeţul Timiş. Poate că era prea devreme iar atenţia mi-a fost atrasă de magazinul cu numele de cântăreţului de muzică populară. De fapt, în acea zi de iunie 2007, în reprize, ploaia m-a însoţit tot drumul, de la Buziaş la Deva (toate fotografiile din această galerie le-am realizat atunci). |
În legătură cu numele localităţii, părerea cea mai larg răspândită este că acesta ar deriva din cuvântul slavon lug, rămas din timpul migraţiei slavilor de la nord la sud şi înseamnă loc mlăştinos, luncă, păşune. De asemenea, de-a lungul existenţei, demunirea oraşului apare sub diferite forme: Lucas, Lugoş, Logoş şi Lugoj. Din cauza lipsei documentelor scrise, începutul locuirii acestor meleaguri este greu de stabilit cu precizie. Totuşi, prima menţiune documentară a aşezării, ca cetate, a rămas din 1242, când au fost luate măsuri de refacere a cetăţilor Mehadia, Caransebeş, Lugoj, şi Lipova, care au avut de suferit în urma invaziei tătare din 1241sursa. |
Era timpul să încetinesc căderea, de nu voiam să ajung cataplasmă pe Lună. Încet, împinsei comutatorul şi curentul electric, acţionând treptat asupra azbestoidului anihilator de atracţiune, căderea încetină.sursa. |
După care, popas alimentar printre stropi! |
Ani de-a rândul după ce-am pozat avionul (iunie 2007), am trăit cu impresia că este vorba despre americanul Douglas DC-3. Abia la începutul lui 2013, când am căutat să plasez subiectul în peisaj, m-am documentat online şi am văzut că opiniile concură spre o origine rusească a aeronavei - modelul Lisunov Li-2. |
Pe lângă asemănarea evidentă dintre cele două avioane, cred că şi numele băuturii americane, înscris pe fuselaj, m-a făcut să cred că este vorba despre un DC-3. |
Localităţile Buziaş şi Făget au primit cele două aeronave la sfârşitul anilor '70 (mai exact, în ceea ce priveşte Făgetul, în anul 1978). Conform legendelor din zonă, aeronavele au aparţinut liderului comunist ai anilorsursa 1944 - '65, Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind vorba despre nişte aeronave, de care putea dispune atunci când se afla în zonăsursa. |
Iniţiativasursa aducerii în oraşul Făget, în acea vreme comună, a avionului, a aparţinut fostului general de flotilă aeriană Puiu Dumitru. |
Regele maidanului |
Clădiri aparţinând fostei fabrici chimice din localitatea Margina, jud. Timiş - iunie 2007.
În anul 1910, societatea Rozskatol din Budapesta a solicitat firmei germane R.H. Mayer Mannover-Heimholz elaborarea proiectului unei fabrici pentru distilarea chimică a lemnului de fag. Astfel, în 1912 fabrica intra în funcţiune, în localitatea Marginasursa (Întreprinderea chimică pentru valorificarea resurselor forestiere din zona deluroasă şi muntoasă a judeţului Timiş-Torontalsursa). |
În 1915, societatea Interessen Clotilde Chemische Industrie preia fabrica de la Marginasursa, în acelaşi an fiind construit Edificiul Principal de Fabricaţie, destinat prelucrării apelor pirolignoase obţinute în procesul de piroliză a lemnuluisursa. După Marea Unire, fabrica a fost denumită Margina - Societate Română pentru Distilarea Lemnului, având capital românesc (51%) şi străin (49%). În anul 1922, aceasta a fost dotată cu noi utilaje, iar între 1926 - 1927 a fost retehnologizatăsursa. În 1932, a început producţia acidului acetic tehnic, purificat şi alimentar, utilizându-se extracţii cu acetat de etil (noua denumire fiind Fabrica Chimică Margina – Reşiţa)sursa. Între 1932-1933, producţia a atins apogeul, din 51 de milioane de tone de lemn fiind produşi 800 de litri alcool metilic şi 95 tone acetonă iar în 1938, a fost înfiinţată şi o secţie pentru producţia conservelorsursa (sau 1937, conform altei surse). În 1945, fabrica a fost redenumită Distileria Chimică de Lemn nr. 2 Margina. În 1949, a început fabricarea acetatului de sodiu cristalizat iar între 1957-1958 se produceau solvenţi esteri-acetaţi. Între 1964-1966, a fost dată în funcţiune Hala de Ambalare Oţet, Oţetul de Margina devenind cunoscut în toată ţarasursa. |
În ritm de coloană, puţin înainte de Deva - iunie 2007.
Continuând povestea fabricii din Margina, în 1968 aceasta s-a unit cu Întreprinderea Chimică Solventul iar în 1976 a ajuns parte componentă a Combinatului Petrochimic Solventul din Timşoara. În prezent, cu siguranţă arată mai rău decât în pozele mele. |
Centrala termoelectrică Deva este situată în sud-vestul Transilvaniei, pe malul râului Mureş, la 9 km distanţă de oraşul Deva pe Drumul Naţional 7 (European 68). Are o putere instalată de 1285 MW în 5 grupuri energetice de 210 MW fiecare şi un grup de 235 MW, alimentate cu cazane de abur de 660 t/h, 13,72 MPa, 550 °C, fiecare bloc constituind o unitate independentă. De la punerea în funcţiune - anul 1969sursa şi până la finele anului 2011, termocentrala Mintia a livrat 204 TWh din energia electrică necesară României şi a consumat 117 milioane tone de cărbunesursa. |