Pe şosele - Dealul Negru

• 
  • 

    Am oprit în câteva rânduri la acest popas iar de două ori am încercat micii şi nu pot spune că m-a impresionat altceva decât dimensiunea. Denumirile ciudate ale localurilor le-am observat abia în 2011 :D - de exemplu Sat Boss, după se vede în depărtare, deasupra intrării într-unul dintre localuri. De la volan, mi se pare periculoasă debandada parcărilor din zonă iar de pietonii bezmetici nu mai vorbesc. Fotografiile de la Deduleşti le-am realizat în iunie 2007.

• 
  • 

    Cei care au stat să-i măsoare, spun că micii de la Deduleşti au între 12sursa şi 15sursa centimetri lungime. În 24 de ore, vânzările se ridică la două - trei mii de mici iar dacă vremea este bună, poate chiar peste trei mii de bucăţi. În 2007, venitul adus Primăriei comunei Morăreşti era de aproape 33000 de lei.

• 
  • 

    Popasul de pe Dealul Negru este cunoscut de pe vremea comuniştilor. După Revoluţia din 1989, spaţiul a fost vândut la trei agenţi economici, care au adus primele grătare în satul Deduleşti şi astfel a început afacerea micilor. În 2007, în zonă îşi desfăşurau activitatea 12 agenţi economici în domeniul alimentaţiei publice şi 20 de producători agricoli (producţie şi comercializare de fructe şi legume)sursa.

• 
  • 

    Faima locului nu ţine doar de fumul grătarelor şi de mici, pe care unii îi consideră delicioşi, ci şi de nelipsiţii câini vagabonzi, de faptul că peste drum de localurile de unde poţi consuma mici se află tarabe cu fructe atât autohtone, cât şi exotice iar dacă pofteşti, poţi gusta şi o oarecare ofertă muzicală, mai mult sau mai puţin manelistică.

• 
  • 

    În coborâre, pe Drumul European 7 (Naţional 81), înainte de intersecţia cu Drumul Judeţean 678A, destinaţia Bucureşti. Iunie 2007

• 
  • 

    Poliţia! Intersecţia Drumului Naţional 7 (European 81) cu Drumul Judeţean 678A (dreapta)

• 
  • 

    Greu de depăşit

• 
  • 

    Înainte Piteşti, la dreapta Cuca (pe Drumul Judeţean 703).

• 
  • 

    Te prind din urmă!

• 
  • 

    Aici Vârf de rampă, căluţii sunt vlăguiţi!

• 
  • 
• 
  • 

    Fără grabă Pe acelaşi Drum European 7 (Naţional 81)

• 
  • 

    Noi spre Bucureşti ei, cine ştie unde?

• 
  • 

    După cum menţionez pe prima pagină, majoritatea covârşitoare a pozelor am realizat-o în anul 2007, folosind un Sony DSC-H2. Excepţie sunt cele reprezentând statuia lui Mihai Viteazul, din galeria fotografiilor municipiului Craiova Şi cele indicate ca atare în galeria fotografiilor de pe Valea Prahovei.

• 
  • 

    Umblând pe drumurile ţării, mi-am dorit să păstrez şi amintiri plăcute ale locurilor prin care am trecut, altele decât oboseala adunată în timp ori plăţile schimburilor de cauciucuri, curele, becuri, ulei sau alte lichide. Unele fotografii îmi mai trezesc savoarea ori sentimentele păţaniilor din timpul călătoriilor, altele au rămas doar imagini ale locurilor unde mi-am tras răsuflarea. Şi-aşa am tot adunat poze.

• 
  • 

    Apoi, mi-am zis că România-i mai făină decât se vede la televizor şi câtă silă îmi provoacă unele emisiuni ori televiziuni. Apoi m-am întrebat ce naiba să fac cu atâtea poze? Asta era pe la sfârşitul lui 2010.

• 
  • 

    Pe de altă parte, întotdeauna m-a atras Internetul iar înainte de asta, calculatorul. Cred că prin '94-'95 am mirosit prima dată o tastatură. Ce treceri, de la Windows 3.1 la '95 ori de la Wolfenstein la Doom II! Pe ăsta din urmă, l-am adus pe dischete de la un prieten, era vremea când ne conversam la telefonul cu roată.

• 
  • 

    Cinşpe ani şi ceva mai târziu, citeam şi făceam referate despre web 2.0: cică-i destul de uşor să creezi conţinut online în web 2.0 ăsta, că blog, că aia, că ailaltă... Îi uşor, pe dracu! Poate pentru cei care au mult timp la dispoziţie şi se ocupă în mod predominant cu asta. Şi uite-aşa, pe scurt, mi-am tras un site!

• 
  • 

    Cât despre fotografii, taică-mi-o făcea alb-negru cu un Vilia rusesc, cumpărat de pe la Odessa, pe vremea când încă nu ajunsesem pe lume. Acum e piesă de muzeu (aparatul :D), răblăgită că a-ncăput şi în mâinile mele. Avea taică-mi-o şi geantă cu instalaţia pentru bliţ, ustensile şi soluţii pentru developat.

• 
  • 

    Cât despre mine, am prins microbul iar până să devin digital cu Sony-ul amintit, prin liceu mă distram cu un Skina, fotografiind colegi beţi. Acum, conform părerilor cercetătorilor, petrec cam mult timp în faţa calculatorului... Că în spatele lui n-am ce face :D

• 
  • 
• 
  • 

    Într-o noapte din august 2005, tot în drum spre Bucureşti la lumina lumânărilor Daciei a lor mei, era să nu văd giganticul parapet!

• 
  • 

    La curbe şinele trosnesc

• 
  • 
• 
  • 

    Necazuri

• 
  • 

    Albe ca zăpada

• 
  •