Fotograf în România - Mănăstirea Hurezi

• 
  • 

    La intrarea în oraşul Horezu, pe Drumul Naţional 67, dinspre Râmnicu Vâlcea. Am realizat toate aceste fotografii în martie 2007.

• 
  • 

    Mănăstirea Hurezi este obiectiv al patrimoniului cultural românesc ce figurează pe lista patrimoniului mondial UNESCO - Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiintă şi Cultură, din anul 1993sursa. Mănăstirea este cea mai importantă ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanusursa. În imagine, zidul intermediar cu turnul de intrare scund (în dreapta), în spatele acestuia - stânga, turnul de intrare în curtea bisericii, ale cărei turle sunt vizibile între cele două turnuri.

• 
  • 

    Pe sub turnul scund al zidului intermediar. În faţă, curtea mănăstirii din jurul bisericii mari.

• 
  • 

    Ce-avem astăzi, carne sau lapte?

• 
  • 

    Mănăstirea ţinea vite, oi, capre şi râmători numai pentru trebuinţele ei. Abia de la începutul secolului al XIX-lea, au rămas însemnări că un egumen a vândut berbeci la Sibiu. Cu mult timp înainte însă, mănăstirea desfăcea miere la cumpărători de peste Dunăre: veneau mai ales turci, care făcea multe necazurisursa.

• 
  • 
• 
  • 

    Puteţi vizualiza panorama alcătuită din poza curentă şi următoarele cinci, aici.

• 
  • 

    În marginea codrilor Vâlcii, într-o minunată vale, împodobită cu toate podoabele firii, se întemeiase încă din vechi timpuri un sat care purta, ca şi râul care curge prin el, numele păsării al cărei bocet se aude noaptea din adâncul acelor păduri străvechi: huhurezul, prin prescurtare Hurezi sau Urezi. Din sus de sat, într-o poiană dintre copaci bătrâni, era şi un schit, al cărui ctitor a rămas necunoscut, pe când meşteri plătiţi de un domnsursa

• 
  • 

    au durat în vecinătatea lui o ctitorie nouă, cu care nici într-un chip nu s-ar putea asemăna cu cea dintâisursa. Acel Domn ziditor de biserici - nimenea altul n-a purtat aşa de mult grija lăcaşurilor de închinare creştinească - era, încă de pe vremea când se afla numai în rândurile boierilor şi stăpânul satului şi moşiei Hurezului. Constantin Brâncoveanu, cel mai mare domn de pământ din toată ţara, cumpărase Hurezii de la Stanasursa,

• 
  • 

    văduva lui Dima, căpetenia breslei blănarilor sau Chiurcibaşa şi de la fiul ei Matei, care stătea în satul oltenesc Drăgoieştisursa.

• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 

    Trecerea pe sub turnul mare spre curtea interioară din jurul bisericii (parţial vizibilă în partea dreaptă).

• 
  • 

  Turnul mare din interiorul curţii bisericii

• 
  • 

    Biserica mănăstirii a fost destinată să fie necropola familiei domneşti şi a fost înălţată între anii 1690 - 1693. Din cauza destinului tragic al familiei Brâncoveanu - domnitorul şi patru fii ai săi fiind decapitaţi la Instanbul, la 15 august 1714sursa, osemintele domnului au fost aduse pe ascuns în ţară de către soţia sa şi îngropate la biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti (lăcaş ctitorit de domnitorul menţionat)sursa.

• 
  • 

  În interiorul bisericii se află mormântul gol al lui Constantin Brâncoveanu şi cel al primului stareţ - Ioan Arhimandritul, fiind cunoscut faptul că Hurez a fost mult timp mănăstire de călugărisursa. De-a lungul timpului ansamblul a fost reparat şi restaurat în repetate rânduri, în anii 1827, 1872, 1907 - 1912, 1954 iar între 1960 - 1978, a fost restaurat în întregimesursa.

• 
  • 

    Biserica mănăstirii poartă hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena

• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 

    Mănăstirea a avut obşte de monahi până în anul 1872sursa iar în anul 1873, obştea de maici de la Mănăstirea Mamu a fost mutată la Mănăstirea Hurezisursa. De asemenea, aceasta din urmă, este ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu şi se află în satul Stăneşti-Lunca, comuna Lungeşti, judeţul Vâlcea.

• 
  • 
• 
  • 

    Puteţi vizualiza panorama alcătuită din poza curentă şi următoarele patru, aici.

• 
  • 

    Pentru asigurarea bunei gospodăriri a mănăstirii şi evitarea neînţelegerilor la alegerea egumenului, a amestecului prea puternic al boierilor din neamul ctitorilor, tirania vreunui domnitor din alte neamuri, irosirea averilor din partea cârmuitorilor de pe vremuri ai mănăstirii, Constantin-Vodă nu închină Hurezulsursa

• 
  • 

    Patriarhiei din Constantinopol ci dădu egumenului mijloacele trebuitoare pentru a face din mănăstirea o stavropighie patriarhală, cum nu se afla niciuna în cuprinsul celor două ţări româneşti. Astfel, în 1702, Hurezul era declarat slobod de orice amestec bisericesc ierarhic şi de orice înrâurire din partea mireneascăsursa.

• 
  • 

    Brâncoveanu a înzestrat noul edificiu cu clopote fie aduse de la alte mănăstiri fie turnate în ţară ori de la Viena. Sfeşnicele, discurile, ripidele, chivotele, potirele, linguriţele au fost făcute la Braşov, unde domnul îşi avea argintarii şi lucrătorii de metalsursa.

• 
  • 
• 
  • 

    Perspectivă din turnul scund, spre ieşirea din incinta ansamblului.

• 
  • 

    Fragment din zidul intermediar

• 
  • 

    Perspectivă din turnul scund spre curtea mănăstirii din jurul bisericii mari.

• 
  • 

    Dar în 1693, vara, biserica mănăstirii Hurez era dusă acum aşa de departe, după trei ani de lucru, încât Constantin Brâncoveanu, care veni peste Olt anume pentru aceasta, putu să facă sărbătoarea sfinţirii, pentru care veni însuşi Mitropolitul ţării, Teodosiesursa.

• 
  • 

  Din turn spre turn

• 
  • 
• 
  • 

    Fumuri de primăvară

feed-back | pagina principală | bibliografie | index galerii | sitemap