Fotograf în România - Mănăstirea Comana
|
Singura mănăstire cu ziduri fortificate din jurul cetăţii lui Bucur, Comana a fost atestată documentar pentru întâia oară, într-un hrisov al domnitorului Vlad Ţepeş la data de 27 septembrie 1461sursa. La această dată a fost menţionat oficial pentru prima dată şi toponimul Comana, mănăstirea fiind ctitorită de domnitor ca o mănăstire-cetate, pe o insulă aflată în mijlocul mlaştinilor din apropierea localităţii Comanasursa. |
|
Cercetările efectuate în zonă au relevat urmele unei biserici dreptunghiulare cu laturile de 12, respectiv 10 metri, cu fundaţie din cărămidă şi partea superioară din bârne. Interiorul era pictat iar în jurul bisericuţii se aflau chiliile. În mare parte ridicată din material perisabil, cu ajutorul reparaţiilor realizate în timp, biserica a durat un secol şi jumătatesursa. |
|
În 1588, boierul Radu Şerban din Coiani (azi Mironeşti), a început zidirea unei mănăstiri la Comana pe pământurile moştenite de la mama sa, Maria din Coiani, iar alegerea locului de ridicare a ctitoriei a fost determinată de existenţa zidurilor vechii mănăstiri, ruinate la acea dată, dar care, refăcute, puteau asigura protecţia noii construcţiisursa. |
|
În incintă, Radu Şerban a clădit o biserică cu hramul Sf. Nicolae, iar conform obiceiului ctitoricesc, pe zidul de la intrarea în pronaos a fost pictat împreună cu soţia sa Elina. În 1609, acesta a zugrăvit biserica de la Comana, punând să se intervină în pictura tabloului votive ce-l reprezenta - adăugarea însemnelor domneşti. Radu Şerban a murit în 1620 la Viena, unde se refugiase la pierderea domniei, fiind înmormântat acolo, în biserica Sf. Ştefan. În 1640, rămăşiţele acestuia au fost aduse în ţară şi îngropate la Comanasursa. |
|
Pisania ce-l reprezenta pe Radu Şerban şi soţia sa nu s-a păstrat iar la refacerea din 1699 - 1700, a fost înlocuită cu o alta a strănepotului său, Şerban Cantacuzino. Pentru cinstirea numelui străbunicului domnesc, Şerban Cantacuzino l-a menţionat pe acesta în înscrisul săpat deasupra intrării lăcaşului ca prim ctitor al zidirii pe care o refacesursa. |
|
În fundal, Mausoleul Eroilor căzuţi în Primul Război Mondial (fotografii din iunie 2007), construit în anul 1932 la iniţiativa istoricului Nicolae Iorga. Edificiul a fost ridicat pe ruinele fostului paraclis al cetăţii Comana, în curtea mănăstirii, în amintirea eroilor români din primul război mondial. Cripta mausoleului, amenajată de Societatea Cultul Eroilor, adăposteşte osemintele a 564 de eroi dintre care, 24 identificaţi. Numele acestora au fost inscripţionate pe plăci de marmurăsursa. |
|
În anul 1944, când a fost bombardat Bucureştiul, o baterie antiaeriană germană plasată în pădurea Comana, a doborât un avion britanic iar cinci dintre militarii englezi au murit şi au fost înmormantaţi în curtea mănăstirii. Trei au supravieţuit, iar sătenii i-au predat autorităţilor române, ca să nu cadă în mâinile nemţilor. În 1946, aceştia au fost eliberaţi şi rămăşiţele celorlalţi au fost deshumate şi transportate în ţara natalăsursa. |
|
Începând cu 1994sursa, reprezentanţi ai Marii Britanii în România sunt prezenţi la Comana pentru a participa la comemorarea aviatorilor britanici căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial: Stanley Clarke, Leonard William Cox, Robert Peter Scott, George Samuel Vaughan şi Clifford Walkersursa. Alte câteva informaţii despre festivităţile din 2012, puteţi găsi aici. |
|
În lipsa unui moştenitor direct al ctitorului, ce să se îngrijească de soarta mănăstirii, la 1728, Nicolae Mavrocordat a închinat-o Patriarhiei Sfântului Mormânt din Ierusalim. Prin aceasta, mănăstirea a început să-şi piardă din averi şi moşii. Afectată de războaie şi gospodărire precară, Mănăstirea Comana s-a degradat în mod constant, procesul accentuându-se în timpul domniilor fanariote şi a fost subliniat într-o serie de înscrisuri de danie ulterioare închinării, acte întocmite în intervalul 1728 - 1814 şi semnate de domnitorii Nicolae Mavrocordat, Ion Mavrocrodat, Grigore Ghica, Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzzi, Constantin Ipsilanti şi Ion Caragea. Cutremurul din 11 octombrie 1802 a afectat grav întregul ansamblul iar problema reconstrucţiei a fost luată în considerare în anul 1847, reparaţiile fiind considerate a fi ineficiente. Refacerea ar fi presupus 2 milioane de cărămizi, 700 de mii de oca de var şi 11200 de căruţe cu nisip. Lucrările au început abia în 1854, fiind refăcută din temelii biserica, ocazie cu care au fost distruse pietrele de mormânt ale ultimului ctitor, vornicul Şerban Cantacuzino şi posibil şi cea a lui Nicolae Vodă Pătraşcusursa. |
|
Ulterior secularizării averilor mănăstireşti din anul 1863, călugării greci părăsesc Comana. Timp de o sută de ani de la această dată, nu a mai fost realizată nicio reparaţie asupra ansamblului, toate moşiile fiind expropriate, iar mănăstirea a devenit biserică parohială a satului. La 1877, Prefectura judeţului a fost găzduită în localul fostei mănăstiri iar la sfârşitul secolului trecut, într-o aripă locuia arendaşul moşiei iar în cealaltă funcţiona şcoala şi era găzduită învăţătoarea satului. În anul 1908 întregul ansamblu arhitectonic a fost restaurat pentru prima dată, prin grija Comisiunei Monumentelor Istorice, de istoricul mănăstirii ocupându-se Alexandru Lepădatu. După cel de-al doilea Război mondial, aşezământul a căzut din nou în paragină. Săpăturile arheologice întreprinse între 1970-'71 de către Lia şi Adrian Bătrâna au precizat multe din datele şi fazele de construcţie, în baza cărora au fost realizate luccrări de restaurae a întregului complex, până în 1978, când a fost desfiinţată Direcţia Monumentelor Istorice. Grav afectată de cutremurele din 1977 şi 1986, biserica a fost consolidată total între 1988-'90 iar ulterior, repictatăsursa. |
|
În centrul imaginii, Turnul cu clopotniţă iar în partea dreaptă, un corp al ansamblului mănăstirii (iunie 2007). Conform orientării pozei, în partea dreaptă se află biserica iar în stânga, Drumul Judeţean 411, care traversează comuna Comana. La 1 august 1992, din iniţiativa vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Teoctist, Comana redevine mănăstire de călugări, cu viaţă monahală de obşte iar în 2007, sub păstorirea Preasfinţitului Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a fost înfiinţată parohia Comana şi a început construirea în localitate a unei biserici parohiale care să deservească nevoile comunităţii. În acelaşi an, au debutat lucrările de restaurare a mănăstirii, în scopul aniversării a 550 de ani de atestare documentară - Comana 1461-2011sursa. |
Turnul cu clopotniţă |
Despre libertate |
Despre libertate |
Împrejurul Comanei - viaţa la ţară |
Împrejurul Comanei - viaţa la ţară |